Nu te schimba de dragul lui

Niciodata n-am inteles de ce unele femei cand intalnesc un barbat de care se indragostesc tare se schimba subit pentru a fi pe placul lui, de ce dupa un anumit timp in relatia respectiva renunta la obiceiurile lor de o viata, la lucrurile care candva le facea placere pentru a-l multumi pe sotul lor.

Brusc se imbraca cat mai decent pentru a nu atrage privirle celor din jur si astfel sa nu-l faca gelos pe Mister Perfect, brusc renunta la prieteniile cu care asa zisul Mister Perfect nu e de acord, tot brusc renunta la distracii si iesiri. Toate astea pentru ca si-au gasit alesul, sau cel putin asta cred ele.

Niciodata n-am fost de acord cu stilul asta de viata si nici nu voi fi pentru ca sunt de parere ca barbatul acela te-a ales pentru ceea ce TU erai cand el te-a cunoscut, el de persoana accea s-a indragostit. Tocmai de asta nu trebuie sa acceptam sa ne schimbe un barbat radical stilul de viata, trebuie sa-i aratam ca asa cum “ne-a luat” ne va avea si in continuare si daca nu-i place e liber sa plece pentru ca oricand va veni un altul care sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem.

Sa nu intelegeti din asta ca vreau sa spun ca o relatie nu presupune niciun compromis sau niciun sacrificiu. Pentru binele relatiei trebuie sa schimbam anumite lucruri din comportamentul nostru, dar nu intregul nostru stil de viata. Asta ar insemna sa devenim alta persoana, diferita de cea de care acel barbat s-a indragostit.

E trist cum unele fete de la varste fragede isi schimba modul de viata pentru un barbat cu care n-au certitudinea ca or sa ramane pe veci si cativa ani mai tarziu se trezesc singure si realizeaza cat timp pretios au pierdut dintr-o adolescenta atat de frumoasa si irecuperabila. Fiecare varsta are activitatile specifice si e pacat sa nu te distrezi, sa nu iesi, sa nu razi cat de tare poti in locuri publice pentru ca prietenul tau iti interzice asta.

E pacat sa renunti la prietenii de ani de zile pentru ca prietenul tau considera ca prietenele tale sunt femei usoare care beau prea mult sau pentru ca prietenul tau e gelos pe prietenii tai baieti. N-ai de unde sa stii cat te va tine relatia si risti sa te trezesti si fara el si prietenii de-o viata. Alege o situatie de mijloc: fa-l sa aibe incredere in tine, arata-i ca tu esti numai a lui si ca prietenii tai si barbatii nu reprezinta niciun pericol pentru relatia voastra.  Arata-i ca si  prietenii tai ca si alti oameni au defecte, dar acestea nu te influenteaza.

Eu tot timpul am fost o persoana care a avut nevoie de libertate ca de aer si implicit lipsa ei ma sufoca. Cu cat cineva incerca sa-mi interzica ceva cu atat mai tare ma incapatanam sa fac acel ceva. Nu am putut sa ma atasez de oamenii care au incercat sa-mi ingradeasca libertatea pentru ca am inteles ca ei nu ma apreciau pentru ceea ce eu sunt, nu aveau incredere in mine.

Din pacate exista femei care asa inteleg ele o relatie: sa fie sub papuc, sa asculte si barbati care asa inteleg o relatie: sa se impuna, sa fie ascultati. Probabil asta e modelul care l-au avut in familie 

Nu stiu voi..., dar eu imi iubesc sotul si nu am observat sa-mi impuna ceva de genul acesta .Ma place si am ramas la fel ca in ziua cand ne-am cunoscut.Nu am schimbat nimic.

Merit mai mult

Tot timpul am cerut mult de la viata, de la oamenii din jurul meu, de la mine. Poate prea mult decat puteau ei sa-mi dea, decat puteam eu sa-mi ofer. De aceea poate m-ati dezamagit de atatea ori si continuati sa ma dezamagiti, pentru ca va cer prea mult. Ma uit instinctiv la degetele unei singure maini sa incerc sa numar adevratii oameni de langa mine pe degete si constat ca imi si raman degete 

N-o sa mai pun suflet in nimic si n-o sa mai reprosez nimic nimanui, poate doar mie pentru ca va cer prea mult. Imi cer si mie prea mult. Tot timpul am vrut sa vad care imi sunt limitele si m-am impins singura de la spate pentru a le atinge, dar din pacate n-am ajuns sa-mi cunosc decat limita la alcool, in rest am impresia ca n-am limite.

Am iubit fara limita si stiu ca pot sa iubesc mult mai mult de atat, m-a durut fara limita de fiecare data tot mai tare pana cand durerea a inceput sa scada si limita tot n-am atins-o. M-am daruit fara limita unor oameni care azi nu sunt aici si daca ii simteam mai tare langa mine ma daruiam si mai mult lor. Si da, am luptat fara limita, m-am sacrificat, am plans si n-am ajuns la limita. Am renuntat!

Continui sa cer mult de la mine, de la oamenii de langa mine. Nu stiu cat de sanatos este acest lucru pentru mine, pentru psihicul meu, dar de mica am fost invatata sa nu ma multumesc cu putin pentru ca pot si merit mai mult. Nu sunt cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai buna, dar cu siguranta, voi oamenii care ati trecut prin viata mea nu cred ca aveti ce sa-mi reprosati si v-am dat tot ce a fost mai bun in mine, v-am ajutat si am fost alaturi de voi cand ati avut nevoie. Tocmai de asta vroiam si vreau sa primesc ceea ce ofer.

Tocmai de asta nu ma multumesc cu ce am azi langa mine, pentru ca dau mai mult decat primesc. Stiu ca-i o situatie pasagera din care o sa invat multe si de asta n-am de ce regreta ca raman si nu plec. Poate daca m-as implica un pic mai mult as reusi sa schimb ceva, dar nu asta e scopul meu. Nu, scopul meu nu e sa schimb oameni! Scopul meu e sa invat eu, sa cresc intelectual, sa ma vindec, sa rad, sa fiu fericita atat cat pot, sa primesc si sa ofer afectiunea, sa ating echilibrul pe care il pierdusem.

Imi doresc langa mine oameni care sa-i iau drept exemplu nu drept contra exemplu!